Backtesturile pe acțiuni tratează adesea greșit dividendele în unul dintre 3 feluri: folosesc o serie de prețuri ajustate ca și cum ar fi executabilă, creditează numerarul la data greșită sau ignoră complet dividendul. Fiecare variantă poate produce un grafic plauzibil, dar cu o valoare incorectă a contului.
Distincția utilă este între prețul la care se tranzacționează acțiunea și numerarul sau acțiunile generate de un eveniment corporativ. Urmărește-le pe ambele. Un dividend modifică suma datorată acționarului; nu face să dispară din istoricul pieței scăderea prețului din data ex-dividend.
Greșeala 1: tranzacționarea unui preț de închidere ajustat ca și cum ar fi o cotație
Furnizorii de date istorice ajustează frecvent prețurile pentru dividende, astfel încât un grafic să poată reprezenta randamentul total cu dividendele reinvestite. Seria aceasta este utilă pentru unele tipuri de analiză. Nu este însă prețul la care s-ar fi putut executa un ordin.
Să luăm o acțiune care închide la $100 înainte de data ex-dividend pentru un dividend de $1 pe acțiune. Dacă deschide la $99 și nimic altceva nu se schimbă, un grafic cu prețuri neajustate arată o scădere de 1%. O serie ajustată pentru dividende poate elimina această discontinuitate prin recalcularea prețurilor istorice. Un backtest care folosește seria ajustată atât pentru semnale, cât și pentru execuții amestecă o convenție de randament cu o cotație tranzacționabilă.
Consecințele depind de strategie. Un prag bazat pe un maxim recent se poate declanșa la un preț la care nu s-a tranzacționat niciodată. Un stop poate fi activat la un nivel ajustat. Randamentele calculate din aceeași serie ajustată pot părea line, deși prețurile de execuție provin dintr-un univers diferit.
| Câmpul de preț | Util pentru | Ipoteză riscantă |
|---|---|---|
| Preț brut al tranzacției sau cotației | Semnale și execuții simulate, cu o sincronizare adecvată | Include deja fluxurile de numerar ale acționarului |
| Preț de închidere ajustat pentru dividende | Unele comparații ale randamentului total | A fost disponibil ca preț executabil |
| Bare OHLC ajustate | Analiză, când metodele de ajustare sunt cunoscute | Maximele și minimele intraday corespund cotațiilor istorice |
Greșeala 2: creditarea dividendului la data ex-dividend
Data ex-dividend stabilește cine are dreptul la distribuție, conform regulilor pieței aplicabile. Numerarul ajunge de obicei mai târziu, la data plății. În simularea unui cont, aceste date au roluri diferite.
Să presupunem că deții 100 de acțiuni pe parcursul unei date ex-dividend pentru un dividend declarat de $0.50, plătibil peste 2 săptămâni. Strategia poate înregistra o creanță de $50 la data ex-dividend. Dar încă nu are $50 în numerar disponibil. Dacă simulatorul adaugă imediat suma la puterea de cumpărare, poate finanța o achiziție pe care contul real n-ar fi putut-o face folosind acea distribuție.
Pentru calculul randamentului unei strategii long-only buy-and-hold, poate fi suficient să înregistrezi dreptul la dividend la data ex-dividend. Pentru o strategie care reinvestește distribuțiile, urmărește puterea de cumpărare sau tranzacționează în jurul decontării, păstrează separat creanța și plata. Folosește calendarul plăților disponibil la momentul respectiv; o corecție ulterioară a datelor nu ar trebui să rescrie ce putea anticipa sistemul.
Pentru o poziție long simplă, o scădere a prețului în data ex-dividend, apropiată de valoarea dividendului, nu înseamnă automat o pierdere din tranzacționare. Contul are mai puțini dolari investiți în acțiuni și o creanță aferentă dividendului. Măsura în care aceste valori se compensează exact depinde de mișcarea pieței, taxe, reținerea la sursă și convențiile simulării.
Greșeala 3: ignorarea dividendelor pentru că prețul a scăzut deja
Păstrarea prețului neajustat și omiterea fluxului de numerar produc distorsiunea opusă. În exemplul cu scăderea de la $100 la $99, cine deține 100 de acțiuni are acum acțiuni în valoare de $9,900 în loc de $10,000, plus un drept la dividend de $100. Dacă luăm în calcul doar acțiunile, raportăm o pierdere de $100, deși valoarea totală simplificată a rămas neschimbată.
Eroarea poate fi deosebit de mare într-un eșantion lung sau într-un portofoliu cu acțiuni care distribuie dividende mari. Poate afecta și semnalele: o strategie care interpretează fiecare decalaj din data ex-dividend drept o scădere obișnuită poate vinde exact la momentul nepotrivit. Dividendul poate explica decalajul, dar nu determină următoarea mișcare a pieței.
Cum ar trebui modelate dividendele într-un backtest pe acțiuni?
Pornește de la prețuri brute, disponibile la momentul respectiv, pentru decizii și execuții, apoi modelează evenimentele corporative ca evenimente explicite în cont. Nivelul de detaliu necesar depinde de întrebarea la care răspunde backtestul.
- Pentru măsurarea randamentului total: include distribuțiile la care există dreptul în valoarea portofoliului, pe baza unei ipoteze documentate de reinvestire.
- Pentru simularea strategiei: păstrează distincte acțiunile, creanțele, plățile în numerar și puterea de cumpărare atunci când contează momentul.
- Pentru semnale și execuție: folosește câmpuri de preț care corespund nivelurilor reale ale pieței din trecut și momentelor în care acestea au fost disponibile.
Verifică separat și spliturile, dividendele speciale și reținerea la sursă. Un dividend obișnuit de $1 și o distribuție specială de $10 pot genera ajustări de preț diferite și comportamente foarte diferite ale strategiei. O singură bifă „ajustat” a furnizorului de date rareori oferă suficiente informații.
Când un backtest trece printr-o dată ex-dividend, întreabă-te ce deținea contul înainte de acea dată, la ce a dobândit dreptul, când a ajuns numerarul și ce serie de prețuri a determinat decizia. Dacă toate răspunsurile sunt implicite într-o singură coloană de preț de închidere ajustat, curba de capital încorporează ipoteze pe care nu le poți vedea.
← Toate articolele
