Pentru a verifica dacă avantajul unei strategii rezistă la costuri de tranzacționare mai mari, rulează din nou backtestul cu o gamă de ipoteze privind comisioanele, spreadul, slippage-ul și impactul asupra pieței. Apoi găsește nivelul costurilor la care performanța devine negativă și compară-l cu dovezile de la platforma pe care intenționezi să tranzacționezi și pentru volumul ordinelor tale.
O singură estimare „realistă” a costurilor ascunde întrebarea la care trebuie să răspunzi: cât de mult poate fi greșită estimarea înainte ca rezultatul să nu mai funcționeze? Eu vreau o curbă a costurilor, nu o reducere aplicată arbitrar.
Ce costuri ar trebui să majorez într-un backtest?
Începe cu costurile pe care strategia le suportă efectiv. Pentru un ordin la piață, acestea înseamnă de obicei comisionul taker, spreadul, slippage-ul și orice impact dependent de volum. Pentru un ordin limită, include nivelul comisionului și probabilitatea de executare; un rebate maker nu ajută dacă ipoteza optimistă privind executarea face de fapt toată treaba. Contractele futures perpetue implică și funding, iar unele produse presupun costuri de împrumut, exercitare sau decontare.
Mai întâi, schimbă ipotezele pe rând. Dacă mărești comisioanele, dublezi slippage-ul și înjumătățești rata de executare simultan, rezultatul mai slab îți spune prea puțin despre ce anume nu a mers. După aceea, testează scenarii combinate care reprezintă condiții nefavorabile plauzibile, cum ar fi un spread mai mare în perioadele volatile.
| Ipoteză | Test de stres util | Ce testează |
|---|---|---|
| Comision de tranzacționare | Nivelul actual, apoi un nivel mai mare | Grila de comisioane și dependența de volumul tranzacționat |
| Spread și slippage | Mărește-le cu 25%, 50% și 100% | Sensibilitatea la prețuri de execuție mai nefavorabile |
| Impact asupra pieței | Scalează-l în funcție de volumul ordinului sau rata de participare | Dacă volumul de capital testat poate fi tranzacționat la prețul presupus |
| Rata de executare a ordinelor limită | Redu numărul de executări estimate, incluzând executările parțiale | Dependența de poziția în coadă și de ipotezele privind executarea |
| Funding sau împrumut | Folosește perioade istorice nefavorabile sau o rată mai mare | Costurile de menținere a poziției și expunerea la finanțare |
Acestea sunt puncte de pornire, nu niveluri de stres universale. Un instrument spot lichid și un contract perpetual pe un altcoin cu lichiditate redusă nu ar trebui să folosească același multiplicator pentru slippage doar pentru că astfel comparația e mai simplă.
Cum calculez costul de tranzacționare la pragul de rentabilitate al unei strategii?
Păstrează neschimbate semnalele, dimensionarea pozițiilor și regulile portofoliului. Mărește costul variabil per unitate de valoare tranzacționată până când performanța netă ajunge la zero. Dacă strategia tranzacționează o valoare noțională de $1 million și generează $8,000 înainte de costurile variabile de execuție, poate suporta cel mult 0.80% din valoarea noțională în toate aceste costuri, înainte să dispară acel profit brut.
Calculul oferă o limită maximă, nu dovada că strategia poate tranzacționa cu costuri suficient de mici. Cei $8,000 pot proveni din profitul obținut pe doar câteva tranzacții, iar impactul poate crește brusc odată cu volumul ordinului. Calculează pragul de rentabilitate atât pentru întregul backtest, cât și separat, pe perioade sau regimuri de piață.
Păstrează unitățile consecvente. Un comision cotat per sens trebuie aplicat atât la intrare, cât și la ieșire. Rata de funding poate fi periodică, în timp ce turnoverul este adesea raportat anual. Înainte să compari costurile, convertește-le pe toate la aceeași perioadă și aceeași bază noțională.
Cum îmi dau seama dacă o strategie este fragilă la costuri?
Uită-te la forma curbei costurilor. O scădere treptată îți lasă o marjă pentru erori de estimare. O prăbușire bruscă după o mică majorare înseamnă adesea că avantajul aparent se concentrează în tranzacții al căror profit estimat depășește la limită costul.
Să luăm o strategie pe termen scurt, cu un Sharpe net de referință de 1.2. Dacă o creștere de 25% a slippage-ului îl coboară la 0.3, iar o creștere de 50% face randamentul net negativ, rezultatul principal depinde mult de calitatea execuției. Asta nu dovedește că strategia este inutilizabilă; îți arată că trebuie să investighezi platforma, tipul ordinului și volumul tranzacțiilor înainte să ai încredere în backtest.
Analizează și distribuția rezultatelor, nu doar Sharpe. Costurile pot șterge multe câștiguri mici, lăsând câteva câștiguri mari, astfel încât randamentul mediu să pară acceptabil chiar dacă drawdownurile și perioadele de pierdere se agravează.
Ar trebui să folosesc cel mai nefavorabil cost pe care mi-l pot imagina?
Nu. Un scenariu extrem arbitrar poate face orice strategie să pară slabă și nu îți oferă o limită operațională utilă. Construiește scenarii pe baza datelor observate: grilele de comisioane ale platformelor, spreadurile din jurul momentelor în care iei decizii, executările realizate pe paper trading și impactul pentru volumele ordinelor pe care te aștepți să le plasezi.
Separă condițiile obișnuite de perioadele de stres. De exemplu, estimează spreadul și slippage-ul pe intervale de volatilitate, apoi rulează din nou strategia cu costuri extrase din intervalele respective. Astfel păstrezi legătura dintre condițiile pieței și costurile de execuție. O dublare uniformă poate să nu surprindă faptul că strategia tranzacționează cel mai mult tocmai când lichiditatea este cea mai scăzută.
Ce ar trebui să consemnez într-un raport de sensibilitate la costuri?
Păstrează ipotezele alături de rezultate, astfel încât alt cercetător să le poată reproduce. Raportează cel puțin:
- Ipotezele privind comisioanele, spreadul, slippage-ul, impactul, fundingul și împrumuturile, împreună cu unitățile și sursele.
- Randamentul net și indicatorii de risc la nivelul de referință și pentru fiecare nivel de stres.
- Costul la pragul de rentabilitate și costul la care strategia nu mai îndeplinește criteriile de cercetare.
- Rezultatele în funcție de regimul pieței, instrument și volumul ordinului, acolo unde eșantionul permite.
- Care ipoteze de execuție provin din măsurători și care sunt încă estimări.
Apoi compară strategia testată pe paper trading folosind aceeași evidență a costurilor. Dacă executările pe paper trading sunt constant mai nefavorabile decât în scenariul modelat, actualizează modelul și reia cercetarea. Scopul nu este să găsești o singură valoare a costurilor care să facă backtestul să treacă. Scopul este să afli câtă incertitudine a execuției poate suporta strategia și dacă dovezile îți justifică o marjă atât de mare.
← Toate articolele
