Un backtest pe opțiuni poate afișa o intrare impecabilă la prețul mediu, o ieșire la fel de impecabilă la prețul mediu și un profit frumos pe care niciun ordin nu l-ar fi putut obține. Prețul mediu este un calcul aritmetic, nu o promisiune: când o opțiune call este cotată cu bid de $1.00 și ask de $1.20, $1.10 este un reper între două prețuri de ordine în așteptare. Poate fi util la evaluarea unei poziții. Nu înseamnă că un cumpărător sau un vânzător ar fi tranzacționat cu tine la acel preț.
Am văzut această eroare strecurându-se în cercetare, fiindcă datele la prețul mediu par mai puțin zgomotoase decât bid-ul și ask-ul și facilitează compararea strategiilor. Problema începe când o convenție de evaluare devine pe nesimțite un model de execuție. Trei greșeli provoacă o mare parte din pagube.
Greșeala 1: consideri fiecare preț mediu drept un preț de execuție
Să presupunem că un backtest cumpără o opțiune call la prețul mediu de $1.10 și o vinde mai târziu la $1.18. Raportează un câștig de opt cenți. Dar dacă ambele cotații aveau un spread de zece cenți, traversarea spreadului ar însemna să plătești ask-ul de $1.20 la intrare și să primești bid-ul de $1.08 la ieșire: o pierdere de doisprezece cenți înainte de comisioane.
Dezastrul se vede adesea într-o strategie care tranzacționează frecvent, obține câștiguri mici pe tranzacție și pare robustă pe multe contracte. Avantajul ei poate să nu fie mai mare decât spreadul pe care l-a ignorat. Prețul mediu poate servi în continuare drept reper, mai ales pentru estimarea valorii portofoliului, însă modelarea execuției necesită alegerea unei laturi a pieței și precizarea unei ipoteze de execuție.
| Utilizare | Reper de preț rezonabil | Ce nu demonstrează |
|---|---|---|
| Evaluarea unei poziții deschise | Prețul mediu, cu o regulă consemnată pentru calitatea cotației | Că poziția putea fi închisă la prețul mediu |
| Cumpărare agresivă | Ask-ul, plus impactul modelat, unde este relevant | Că volumul afișat era suficient pentru ordinul tău |
| Vânzare agresivă | Bid-ul, minus impactul modelat, unde este relevant | Că o cotație învechită mai era disponibilă |
Greșeala 2: ai încredere într-o cotație fără semne de viață
O cotație pentru o opțiune poate rămâne neschimbată în timp ce activul suport se mișcă, piața se oprește sau cotația afișată dispare. Un backtest care preia cel mai recent bid și ask la fiecare decizie poate reutiliza acel preț mediu vechi, ca și cum un trader ar fi putut tranzacționa la el. Un preț actualizat al activului suport nu actualizează cotația opțiunii.
Dezastrul ia forma unei curbe de capital pentru opțiuni suspect de calme: puține salturi de slippage, execuții la prețuri precise până la ultimul cent și tranzacții cu contracte ale căror cotații abia s-au schimbat toată ziua. Urmărește vechimea cotațiilor și respinge observațiile care depășesc un prag adecvat pieței și strategiei sau acordă-le o pondere mai mică. Verifică și dacă bid-ul și ask-ul sunt pozitive, ordonate corect și însoțite de un volum afișat plauzibil. O piață cu bid zero sau cu cotații încrucișate este o situație de date care trebuie gestionată, nu o ocazie de chilipir.
Într-o după-amiază liniștită, am urmărit odată un lanț de opțiuni care părea înghețat, în timp ce activul suport continua să tresară. Mi-a reamintit că un tabel ordonat nu este același lucru cu o piață activă.
Greșeala 3: consideri că volumul afișat îți aparține
Chiar și o cotație recentă, cu un spread rezonabil, arată doar ce era afișat când fluxul de date a capturat-o. Dacă ask-ul arată un contract, iar backtestul cumpără zece, atribuirea aceluiași ask tuturor celor zece presupune o adâncime pe care cotația nu a afișat-o niciodată. Dacă strategia introduce un ordin limită la prețul mediu, iar backtestul îl consideră executat fiindcă activul suport a atins ulterior acel nivel, presupune prioritate în coadă și o tranzacție care a trecut prin prețul ordinului.
Dezastrul tinde să se amplifice odată cu mărimea poziției. Un test cu un singur contract pare plauzibil, în timp ce rezultatele portofoliului cresc aproape liniar până la 50 de contracte, fără costuri suplimentare de spread sau execuții ratate. Menține cantitatea executată în limitele volumului observat, când este posibil; altfel, aplică o ipoteză transparentă privind impactul și testează scenarii de sensibilitate. Pentru ordinele pasive, cere dovezi că tranzacțiile au trecut dincolo de prețul limită sau modelează prudent poziția în coadă și execuțiile parțiale. Maximul sau minimul unei bare nu îți spune dacă ordinul tău era primul la rând.
Ce ar trebui să facă un backtest pe opțiuni cu prețul mediu?
Separă evaluarea de tranzacționare. Înregistrează bid-ul, ask-ul, marcajul temporal al cotației și volumul folosite pentru fiecare decizie. Evaluează inventarul conform unei reguli declarate, apoi simulează cumpărările și vânzările folosind laturile executabile ale pieței sau un model documentat pentru ordine limită. Contabilizează separat comisioanele și taxele bursiere; un preț realist nu include toate costurile.
Apoi compară rezultatele folosind câteva ipoteze explicite: evaluare la prețul mediu, execuție la bid/ask și un scenariu cu spread mai larg sau cu mai puține execuții. Dacă teza rezistă doar când execuțiile au loc la prețul mediu, cercetarea a identificat o întrebare despre accesul la piață, nu un avantaj de tranzacționare demonstrat. Distincția contează mai ales la opțiuni, unde spreadurile largi și volumul redus pot face ca tranzacțiile cele mai atractive din backtest să fie cele mai greu de executat.
← Toate articolele
